luni, 5 martie 2012
Seara (de Anghel Andreea)
Seara totul e pustiu
Ceru-i negru,
Stelele sclipesc,
Iar vocea vântului se aude-n depărtare.
Se vede-n zare fumul de la case,
Se văd pomii ca nişte fantasme verzi,
Şi leagănul pustiu pe care-l adie vântul
Lacrimi cad din cer, pe pământ
Plânge natura,
Plânge, plânge totul.
Nimeni nu trece pe stradă
Nu se-aude nici-o voce,
Nu se simte nici un suflet
Totu-i singur şi pustiu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu