
In noaptea zilei de apoi,
Nelinistitul somn al vietii stinse,
In valea neagr-a plangerii-mpinse,
Plutesc gandurile-mi de amintiri uitate.
In negrul cer al noptii pline,
In lumina palida a amurgului stins,
In cusca de foc a Iadului prins,
Zace-un gand de mult uitat.
In dulcea durere a lacrimilor mele,
Somnul vesnic agitat,
In moartea lui de veci uitat,
Se naste-o noua fiinta.
Trezitu-m-am din suspinu-mi negru,
Cu fata-mi palida-nsangerata,
De lacrimi mari si reci uscata,
Iubirea-mi nestapanita,de negrul dor de veci scaldata.
elev:Bostan Ana Gabriela
clasa: a X-a A,Colegiul Thenic Gh. Asachi,Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu